De-cla-ra-ți-e

Iubitule, mie nu-mi plac despărțirile, tocmai de aia îmi iau un rămas bun scurt, rece.
Știi cum e să te sufoce aerul din plămâni ? Că parcă respirând te umpli de cianură. Vreau să simți când mi-e dor de tine. Să te furnice prin fiecare sinapsă. Să ai o pierdere de memorie de fiecare dată când mă gândesc la tine. Închid pleoapele ușor și neuronii meu au o singură conexiune: numele tău.
Tu știi cât de greu e, în lumea asta care pare a naibii de mare și sofisticată, să găsești pe cineva lângă care să n-ai emoții să fii tu ? Să n-ai nicio frică, decât că pot clipi mai mult de o microsecundă, că nu-mi sincronizez cu tine reflexul ăsta și pierd jumatate din timp fără să-ți văd ochii ? Că vreau să scriu mult și am multe idei pe parcursul zilei, până în momentul când încep concret să desenez pe tastatură ? Că mulți știu despre ce e vorba dar nu simt ce trebuie să simtă.

Din stări febrile

Mie nu-mi plac oamenii care se aprind ca o lumânare pentru a se stinge la prima adiere. Mă dezgustă. Sunt josnici. Simt că nu-mi merită privirea nici măcăr fugitiv. N-am zis niciodată că entuziasmul este de rău augur, dar trebuie să știi să-l temperezi. Da, să te ducă valul e perfect, atât timp cât nu ajungi în abis.
N-am căutat niciodată oameni să-i am alături. M-au găsit ei. M-au prins de mână și m-au ținut strâns până mi-au pocnit degetele și-mi venea să icnesc de plăcerea dureroasă. Iar când mi s-au dezamorțit și le-am deschis palma să-i cuprind, s-au retras. E frică ? E un fenomen pe care nu-l pot descrie. Dar îl pot simți. Năvalnic se scurge din atriu în ventricul și se întoarce în atriu, în loc să-mi părăsească organul vieții pentru a se elibera de dioxidul de carbon. Oricum, nici materia mea cenusie nu e privată de gazul toxic zilele astea.
Mereu mi s-a spus să fiu mai puțin cerebrală, să-mi relaxez simțurile, să fiu liberă. Nu domnule! Dacă fac asta mă panichez. Îmi deschid sufletul, îl curăț ca să poți intra, dar probabil nu suporți asta. Aș vrea să-ți zdruncin creierii, să-ți restabilesc sinapsele. Să vezi clar unde mergi și dacă e calea corectă.
Mi-ar plăcea ca atunci când degetele mele ating pielea obrazului tău să simt ce simți. Să nu știi sensul vieții când îmi privești chipul. Să te găsești neliniștit și să-ți auzi sângele cum gonește prin vene. Să-ți spargă timpanul. Să mă pricepi abia când mă vezi ultima dată. Să fiu cel mai bun sfârșit al tău. Să te simți ca-n NIRVANA când îmi pronunți numele.
Și toate astea numai pentru că mi se zguduie mie sufletul când mă ții de mână.

Dragul meu,

Soarele tocmai a apus, iar gândul meu este tot la tine. Privesc păsările cum pleacă şi îmi aduc aminte de ultima îmbrăţişare .
Timpul parcă nu mai trece. Îmi joacă feste, nu-i convine că m-am îndrăgostit de tine. Mi-este dor şi abia aştept să te văd, să mă priveşti cum nu mă priveşte nimeni în jur. Vântul e mai rece şi-mi lipseşti cu fiecare răsuflare.
Nu reuşesc să duc la capăt nicio treabă. Sunt cu capul în nori, ca o nebună... Dragostea din lumea toată e în inima mea, şi poza ta o primeşte până vii. O privesc şi te simt lângă mine când închid ochii.
Ce mai faci ?Sper că eşti bine, sănătos. Ai grijă de tine, căci altfel n-aş şti ce să fac. Lumea mea s-ar prăbuşi dacă ţi s-ar întâmpla vreun rău. N-am teamă când mă ţii de mână, şi aştept cu nerăbdare să vii. Oh... de-ar fi să vii cât mai curând, să te sărut.  Să fim doar noi, eu cu tine, amândoi... doar câteva şoapte să ne despartă. Să-mi aduci liniştea. să am vocea ta caldă care-mi străpunge fiecare capilar. Să mă trezeşti la realitate, să mă simt vie.
Să-mi scrii, să-mi scrii negreşit. Orice. Tot ce-ţi vine în minte. Vreau să ştiu ce faci, ştii că-mi place să ştiu ce faci...
                                                                                                      Cu mult dor,
                                                                                                        a ta iubită

Tot ce eu nu ştiu să spun

Tremuram și râdeam ca un copil când îi vedeam chipul. Pentru el eram  un măr roșu, copt de două zile, gata-gata să fie cules. Prins în palmele puternice, ridicat în lumina soarelui, privit pe toate părțile. Răsucit, adulmecând aroma, neîndrăznind să muște. Gâdilându-i papilele gustative doar cu văzul. Mi-arcuia spatele orice privire a lui. I-as fi scris in suflet cu stropi de gand. Dar nu a stat. S-a aplecat usor peste corpul meu, mi-a atins fata cu rasuflarea-i calda, a zambit vulgar si inocent in acelasi timp, s-a ridicat grabit. Nu l-am speriat, ca am stat nemiscata, impietrita la atingerea lui. Ceva l-a oprit din a mă privi. M-am înroşit, m-am îngălbenit, m-am înroşit din nou, şi am încercat să-mi liniştesc reacţiile. Senzaţii vechi, dar intensificate de aroma bărbătească, care-mi face inima să bată cu puterea gândului.
Iubitule, între mine și tine e doar o mare de cuvinte, cu fapte doar gândite. Privite, pipăite, neîmplinite.
Dacă aş fi primit un bănuţ de fiecare dată când mi s-a spus: "Vorbeşte-i"... aş fi avut ceva bănuţi, cu care mi-aş fi luat multă îngheţată.
Forma inimii tale nu e făcută după forma inimii mele. Aş încrie-o într-un cerc, aş pune-o într-o cutie, dar nu se potriveşte. Inima se pliază doar pe altă inimă....
Ţi-aş fi stins ţigara doar să te mai sărut o dată.
Iubitule, ţie ţi-aş fi gătit cele mai bune prăjituri, pe care le-ai gustat deja.

Sentimente

Picioarele lui loveau firul îmbătat de rouă al ierbii. În neştire, obosit, spre destinaţia inimii. Deodată se prăbuşi şi începu să tremure. Razele îi scăldau ochii căprui, obrazul proaspăt ras i-l mângăiam. L-am sărutat pentru că mi-a fost dor de el. Nu a zâmbit ca de obicei, m-a privit cu frică. Pe mine dorul mă furnică, intră prin fiecare inel vertebral şi pătrunde-n măduvă.
Parcă nu te-am îmbrăţişat destul deşi te-am strâns din toată inima.
Te-aş păstra o clipă, ca să te întorci pentru totdeauna. Să-ţi dau răgaz, să-mi zâmbeşti numai mie.
Mana ta peste pielea mea rece. Fiori calzi îmi pătrund în sânge. Încet, încet, ne-mpletim degetele. Vreau doar să mă ţii minte. Să te ţin minte.
La primul sărut am simțit un nod în gât. Ai înghițit în sec după al doilea.
Am plumb în ochi. Trasezi ușor conturul inimii mele. Tresar. Mă privești fix în ochi. Eu nu pot să stau nemișcată în fața ta. Am slăbiciuni, anemie. Leșin când te respir. Nu vorbi că-mi risipești gândurile și-mi înghit cuvintele. Am haos în privire, încerci să aduni cu buzele vorbele, dar nu stau. Mă feresc ca de malarie din calea ta. M-ai făcut așa de fricoasă, n-am încredere nici în umbra mea, nu vreau nici ea să te atingă. Nu ești al meu, ești rebel tu. Știu că mă ții prizonieră în pieptul tău. Din când în când îmi arunci o vorbă.
 Te blestem să iubești fiecare particulă din mine.