Scrisorică ;;)

     Prietene, 

Ştii, m-am gândit de-atâtea ori, şi-am ajuns la concluzia că realitatea asta a noastră, e cam banală.Nu ţi se pare ?

Am lângă mine o cafea.Aburii fierbinţi îmi gâdilă mirosul.Încep să râd şi sorb lacom o înghiţitură.Un cârlionţ dansează pe obraz şi o pisică miorlăie la fereastra mea . Să nu zâmbeşti, ca nu sunt basme. Te invit într-o escapadă, să lăsam rutina în urmă.Hai să fugim într-o poveste, cum alta nu este. Nu fi temător, am să te duc în lumea zânelor. Îţi promit că n-am să greşesc cărarea către paradis. Haide copile, vino cu mine, acolo unde-s prinţi, prinţese, ba chiar palate, împărăţii. Hai vii ?

Toată ziua vom privi cerul şi vom asculta tril de privighetoare, la soare. Mai jos, în vale, e-un derdeluş.Doar te gândeşti şi priveşti fulgii cum petrec un moment. Ştii, acolo-s râuri de ciocolată şi munţii au marţipan.Nu costă nici măcar un ban.  Nu vobesc în van. Prietenii, sunt la tot pasul, fără invidie,certuri, nazuri. Undeva într-un castel, e-un loc cum ţi-ai dorit mereu:o bibliotecă mare-mare, cu toate cărţile din lume.Eu nu glumesc, îţi spun pe bune,căci ştiu de la un fiu de crai.Îl ştiu din vis. El mi-a trimis biletele, şi-n fapt de seară vom porni, numai să vii...

Of, dar neatentă mai sunt.Am vărsat cafeaua...Ştii locul acesta de poveste, nu e departe.De închizi ochii e lângă tine. Ei, ce zici, vii ? Scrie-mi curând.

                                                               Delicate îmbrăţişări,

                                                                                             Amica ta