Vreau

Vreau o poveste fără blocuri, fără maşini, fără oraş. Fără haine, fără griji, vreau o poveste cu noi doi. Una adevărată. Vreau ploaia să îmi picure stropi calzi pe trup. Vreau tu să îi ştergi blând, să mă acoperi cu săruturi. Să stăm în iarbă singuri. Să visăm frumos la îngeri. Noi înşine să fim îngeri. Vreau să întinzi mâna după mine, să mă simţi. Să îmi dai drumul să respir. Am inima ruginită de iubirea ce curge prin ea, când tu eşti departe.
 Am desene pe umeri, desenele buzelor tale. Vreau să faci altele. Să fug, să plâng, să  muşc din tine. Să-ţi rup tricoul ăla albastru. Să-mi mângâi cu privirea conturul coapselor moi.
În jurul meu miroase a iasomie şi orhidee când mă dezbracă încet gândul tău.
Fluturii se încurcă în cârlionţii mei, au evadat din stomac. S-au răzvrătit, fac revoluţie. Le e dor. Te vor.  Te zbaţi să mă uiţi. Te recunosc în vis. Eşti un diavol ce vrea iertare, pentru a mai greşi o dată, după împărtăşirea păcatului.
Stăm ghemuiţi şi ne este frică de noi. Roua dimineţii s-a uscat pe buza mea. Am mâini sincere cu care îţi dezvelesc fiinţa. Nu privesc în tine. Cu cât chin şi câtă speranţă îţi pui încrederea în atingeri mici, fierbinţi... Ce idiot eşti. Mă torturezi cu şoapte dulci. Am timpanul spart de veninul vorbelor tale.
 Te am, te vreau, te arunc şi mă prinzi iar şi iar şi iar...Raţiunea nu există între noi. E scârbită de rivala ei, dragostea oarbă. Pasiunea se instalează comod şi zbiară din mine, prin ochii tăi căprui.
Sărută-mă!