Last ?

Tu simţi ? Inimile noastre nu-şi mai găsesc frecvenţa. Şi totuşi, nu te poţi abţine să mă săruţi. Îmi place. Nu te plac când nu eşti lângă mine. Îmi tremură pielea când mă priveşti. Nu mă gândesc la nimic când te joci cu mâna mea dreaptă. Nu te cunosc şi n-am încredere în tine, dar mă simt în siguranţă când mă îmbrăţişezi. Nu-i timp. Niciodata nu va fi timp.
Suntem efemeri şi incompleţi. Avem nevoie unul de celălalt pentru a sta liniştiţi  să mâncăm căpşuni cu frişcă. Să bem din acelaşi pahar, să ne împărţim priviri. Pe furiş sau direct în ochii mei căprui, văd cât de intens e sentimentul. Simt. Respir dorinţa, inspir pasiune. Muşc iubire.
E despre mine şi puţin despre tine. E despre cine ar trebui să fie. Cum mă comport şi cum sunt eu când îţi simt parfumul. Nici nu vorbim, nu avem ce discuta. Ne-am strâns ideile într-un sărut.
Nu ai uitat, iar asta mă bucură şi mă întristează. Te bucuri că mă bucur.
Aş vorbi mult, pentru că vorbesc mult, dar mai bine stau şi te ascult. Suntem stângaci în dialog. Dar tu ascultă  fiecare centimetru din trupul meu, cum vibrează aerul.
Mi-ar fi frică să fii tu, vreau să fug dar drumul mă aduce la tine... E bine.
Pe mine m-a sărutat trecutul şi m-a îmbrăţişat să am grijă de mine. Eu i-am răspuns cu ospitalitate şi dorinţă.
Tu simţi ? Că eu trăiesc.
E despre timp şi spaţiu. Aaa.. şi frica de mine.