Cucuie emoţionale

  Ai cunoscut atâtea femei frumoase, le-ai privit, le-ai mângâiat, le-ai sărutat, le-ai gustat, te-au gustat... Te-au îmbrăţişat cu foc de fiecare dată şi ţi-au cerut verbal şi fizic să rămâi lângă ele. Singure, legate de alţi bărbaţi în faţa Domnului sau doar cu mintea. Dar, numai mie ai puterea să îmi spun sfios: "Ce faci fetiţo, de ce nu iei iubirea toată din mine ? " Şi numai eu, dintre toate, nici nu te privesc, şi fluier a pustiu o melodie de dragoste veche ca Pământul.
   Femeia asta, din mine, te  mistuie pe dinăuntru şi îţi schimonoseşte faţa în zâmbet de fiecare dată când îi simţi prezenţa, la propriu sau doar în gândurile tale. 
Numai eu n-o să te las să îţi vadă greşelile lumea. 
Şi dacă totuşi se întâmplă asta, o să te cert când suntem singuri, şi-o să te laud în faţa lor, a oamenilor.
  Şi numai eu te privesc în tăcere şi îţi sărut buzele cu frică. Sau mă pierd total în tine, iar tu mă afunzi tot mai adânc ca-ntr-o pădure tropicală. Mă stropeşti cu speranţe şi-mi fluturi pe la ureche " iubito, azi lumea e a mea, pentru că tu eşti lângă mine. " 
  Găseşti în mine răul şi-l alungi. 
  Numai când vorbeşti cu mine eşti liniştit. 
  Şi îţi cer timp. Dă-mi timp, dar timp nu ai, că timp mi-ai da. Pe tot. Tot timpul din lume ar fi fost al meu. Al meu, când tu eşti  prea plin de mine. Și eu cu mintea  la privirea ta ațintită asupra mea. Şi-mi aşez uşor un cârlionţ. 
  Şi-mi spui cu o voce produndă: " Dacă mă laşi să te pictez, îţi pictez coapsele cu săruturi. " Şi râd. Şi râd de mine că mi-e frică să mă las pictată cu iubire. 
  Corpul meu e plin de vânătăi dulci. Mi le acoperă rochia verde.N-o mai ridica, rupe-o!