Is this Love ?

    George se trezi în zorii zilei de 13 iunie cu o durere îngrozitoare de cap. Îşi aprinde o ţigară şi privi tavanul camerei. Nu-şi putea da seama de ce simte că-i explodează capul. Parcă un uriaş bătea toba în creierul lui.  O boare de vânt i-a adus în palmă un bilet : " Caută-mă! Dacă nu mă găseşti în decurs de trei luni, înseamnă că nu suntem sortiţi unul altuia." Cine a scris asta ? Pe cine trebuie să găsească ? Cu cine a fost aseară ? De ce nu îşi mai aminteşte nimic ? A mai aprins o ţigară şi a rămas ţintuit în pat, cu un milion de gânduri fugare. 

    După-amiază a părăsit camera şi a mers la pizzăria lui preferată. De ce i se părea atât de cunoscută chelneriţa ?  Nu o ştia, era prima dată când o vedea, dar inima îi spunea altceva. Achită nota şi plecă. Afară deja se întunecase. A aprins o ţigară  şi a continuat să meargă în josul străzii spre plajă. şi-a dat jos tricoul şi a intrat cu braţele deschise  în ocean. Apa, destul de rece, l-a înviorat. Când a obosit să înoate a ieşit din apă şi a adormit. În visul lui a apărut o fată, dar chipul ei semăna perfect cu cel al chelneriţei de la pizzărie. Deodată a auzit ţipete dinspre ocean, şi-a dat seama că era dimineaţă. S-a uitat în jur şi a observat că în larg o fată se lupta cu valurile. A sărit repede după ea şi  a adus-o nevătămată pe nisip. 

    - Tu eşti chelneriţă la "Andrea" ? 

    -  Mulţumesc. M-ai salvat, i-a răspuns fata şi a plecat. 

    - Stai, stai.  George a început să alerge după ea, dar ca prin minune nu se mai vedea nicăieri.  Bulversat, s-a dus acasă, şi-a luat placa de surf şi s-a întors să se relaxeze în apele oceanului. Surful îl liniştea. A stat la plajă toată ziua.

    Seara, când a ajuns acasă, a primit un mesaj de la un număr pe care nu îl cunoştea : " Eşti pe drumul cel bun. " A sunat, dar suna ocupat. Ce straniu. În ce joc a intrat de data aceasta ? A fumat două ţigări şi a adormit. A două zi era ora prânzului când şi-a dat seama că trebuie să meargă la o petrecere.A făcut un duş, s-a îmbrăcat şi a plecat.  Acolo, lume multă, fete frumoase, una mai elegantă ca alta. Îi zâmbeau, iar el politicos le răspunea. Deodată un zâmbet ştrengar l-a fulgerat. Tipa de la plajă! S-a dus glonţ spre ea:

    - Spune-mi, care este numele tău ? 

    - Şampanie ? l-a întrebat fata.

    - După ce facem cunoştinţă. Eu sunt George. Tu ? 

     Dar fata nu i-a zis nimic. A luat un pahar cu şampanie, i-a surâs şi a plecat. Băiatul a urmărit-o, dar ca şi data trecută, fata a dispărut. A căutat-o peste tot, dar nici urmă de ea. O tânără frumoasă, care îl urmărea de ceva vreme, a venit spre el:

     - De ce eşti aşa pierdut în spaţiu ? 

     - Ah, caut pe cineva. 

     - Pe cine ? 

     - Ei bine, nu ştiu cum se numeşte. Dar mi se pare familiară figura ei...

     -  A...e vorba despre o domnişoară, deci. Fata s-a uitat în stânga, în dreata şi a zis : Ei, Fat-frumos, eu n-o văd pe Ileana Cosânzeana. Ce zici, mergem într-un loc mai retras ? 

     - Hmmm, ezită George, nu s-a terminat petrecerea încă...

     - Ei haide! Începem alta. Apropo, mă numesc Lily. 

     - George. Dar nu ştiu ce să zic...

     - Megem! A zis cu hotărâre domnişoara Lily şi l-a tras după ea. 

     Au ajuns într-o cameră de hotel. Lily a comandat şampanie. S-a apropiat de George şi a început să-l sărute. În acest timp pe telefonul lui a ajuns un nou mesaj : " Nu mă dezamăgi dragule!" . George a împins-o uşor pe Lily: 

       - Scuză-mă, a intervenit ceva. Trebuie să plec. Şi a ieşit repede din cameră. 

       Fata a ţipat furioasă în urma lui : 
       - Câtă obrăznicie! Dacă alergi după fantasme, să fii sigur că nu ai să le prinzi, prostule! 

      Aerul răcoros al nopţii l-a învăluit.  Tânărul şi-a aprins o ţigară şi a hoinărit prin tot oraşul fumând neîncetat. În zorii zilei a ajuns pe plajă şi a privit răsăritul.  Lângă el s-a aşezat o figură cunoscută. Fata misterioasă. I-a mângaiat părul. El s-a întors spre ea. Aceasta i-a zâmbit, acelaşi zâmbet inconfundabil şi i-a spus : " Bravo! ", apoi a intrat în ocean şi s-a pierdut în valurile lui. George a rămas pe nisipul ud. S-a trezit în jurul prânzului, şi a mers acasă. Timp de o lună nu a mai făcut nimic decât surf, a fumat şi a visat-o pe fata aceea ciudată. 

      Într-o seară a ajuns târziu acasă. Îl durea capul, şi avea nişte frisoane îngrozitoare. S-a aşezat în pat, dar mai era cineva. O femeie. Credea că delirează, dar nu a durat mult şi o mână caldă i-a dezmierdat obrazul. 

      -  George, bea ceaiul ăsta. O să-ţi facă bine. I-a spus o voce cunoscută şi l-a sărutat pe frunte. 

      - Aha...

     Şi a adormit. În ziua următoare nu mai avea nimic. A mers la surf, iar seara a rămas să privească luna.  Nu se gândea decât la cea care îi bântuia visele, viaţa. S-a aşezat tăcută lângă el. George a început primul să vorbească: 

     -  Mă iubeşti ? 

     -  Acum ? 

     - Da, şi a stins ţigara. 

     - Nu ştiu. Mai fumează una, i-a răspuns fata.

     -  ...

      Fata s-a ridicat şi a vrut să plece. George a prins-o de mână:

     - Nu, nu şi de data asta. Nu mai dispari. Îmi zici cine eşti, ce vrei şi unde trebuie să te găsesc. Şi mai ales de ce  ? Dacă tu vii la mine mereu ?

    - George... Şi a dispărut. 

     George a început să plângă. Nici lui nu-i venea să creadă, dar lacrimi mari îi picurau pe obraji.  În secunda următoare a conştientizat că lacrimile nu erau ale lui. Altcineva plângea. Dar cum de picurau peste el ? Avea ochii închişi. I-a deschis. Fata aia! De ce plânge ? El ce căuta la spital ?S-a auzit spunând: 

     - Mihaela, sunt aici! 

     - Ohh, iubitule! Te aştept de 3 luni. 

     - Da, ştiu. Te-am găsit! Hai la surf ! 

      Mihaela i-a zâmbit aşa cum ştia numai ea şi l-a îmbrăţişat. George s-a trezit din comă. A învins moartea, iar acum se pregăteşte să-i urmărească surâsul Mihaelei în fiecare zi, pe viu.