Un prinţ pierdut

     Alerg, alerg, alerg printr-o pădure întunecată şi rece. Nu ştiu de ce mă împiedic în faldurile rochiei. Când m-am îmbrăcat aşa ? Cu ce ocazie ? Au! Aproape că mi-am rupt piciorul. Ce teren accidentat! Nu se face odată zi ? Parcă alerg în cerc. Nu ajung nicăieri. Şi corsetul mă strânge, deabia dacă pot să respir. Ameţesc. Mă aşez şângă un copac bătrân. Probabil cel mai bătrân din codrul acesta.  Vreau o pereche de jeansi, adidaşi şi un tricou comod, nu hainele astea care-mi întunecă personalitatea. Uite un luminiş. Nu mai am putere, dar trebuie să ajung acolo, poate întâlnesc pe cineva care să mă ajute. Am rămas ca lovită de fulger când am văzut castelul la jumătate de kilometru distanţă. Glumeşti ? Cine m-a aruncat într-un basm ? Visez. În curând telefonul va suna şi mă voi trezi la realitate. Între timp, dacă tot sunt aici voi explora. Îmi scutur rochiţa, îmi aranjez părul buclat ?! şi merg spre palat. La porţile acestuia toţi curtenii mă respectau şi se mirau de înfăţişarea mea răvăşită. O doamnă drăguţă, dar modest îmbrăcat, a venit la mine, a făcut o reverenţă scurtă şi mi-a zis : 

       - Prinţesă Gabriella, regele vă aşteaptă în sala tronului. Veniţi să vă aranjăm. 

       - Poftim ? Ce rege ? Ce salăă ?

       - Probabil aţi uitat. Cu toate pregătirile de nuntă... Vă înţeleg. 

      O durere de cap îngrozitoare m-a lovit deodată. 

       - Ai un antinevralgic ? Sau un nurofen ? 

       - Ce doriţi prinţesă ? 

       - O pastilă cucoană! Ce nu înţelegi ? 

      Femeia s-a speriat, s-a uitat la mine ca la o descreierată şi a fugit urlând: " Prinţesa Gabriella a înebunit! ".

      - Nebună eşti tu, femeie! Nu ai auzit de medicamente ? 

      Toţi ceilalţi m-au privit ciudat şi au început să-şi facă cruce. Buuun, eu sunt o nebună, iar ei sunt supuşii mei. Unde e nenorocita aia de sală a tronului ? M-am învârtit încă un sfert de oră şi mi-am făcut curaj să intru în palat. Îmi plăcea acolo, era imens, luminos. Nu a fost greu să recunosc locul unde trebuia să ajung. Acolo era un bărbat de vârstă mijlocie, hainele regale îl trădau, nu aveai cum să nu-ţi dai seama că el este  regele. M-am dus sfioasă lângă dânsul la fereastră şi l-am salutat politicos.  S-a întors grav către mine : 

      - Gabriella, fata tatii, te aştept de jumătate de oră. Într-un final ai apărut, dar cum îndrăzneşti să vii îmbrăcată aşa ? Astăzi avem lucruri importante de discutat. Trebuie să îţi alegi soţul. Au venit 10  prinţi chipeşi, iar tu umbli hai-hui. Te rog să te duci să te aranjezi! 

      Cuvintele astea m-au lovit în moalele capului. Recapitulare : nu eu sunt stăpâna acestui minunat regat, ci doar fiica celui ce îl stăpâneşte. Minunat până acum. Dar cum vine asta: trebuie să-mi aleg un soţ ? Aşa se face ? Vin băieţii ca la expoziţie şi eu îi analizez iar apoi zic : nu, nu, nu, el rămâne, nu, următorul. Ce frumos! Ia să vedem cum arată prinţii în carne şi oase, căci Făt-Frumos din poveşti era cu adevărat fermecător în imaginaţia mea. 

       Am urcat în cameră, aşa cum m-a îndrumat regele. Am ajuns într-o încăpere imensă, unde se afla un şifonier uriaş, plin cu rochii elegante. Bine dar, nicio rochiţă roşie mulată, nicio pereche de pantofi cu toc ? Asta este, trebuie să mă conformez. Am făcut baie şi apoi m-am îmbrăcat cu o superbă ţinută albastră şi am coborât în sala tronului. Acolo nu mai era nimeni. Pustiu. Îmi auzeam bătăile inimii. Perfect! Acum regele îşi face siesta ?  M-am aşezat pe scaunul regal. Ce confortabil este! Îmi lipseşte coroana şi gata, sunt regină! 

       - Îţi place acolo, nu ?  chicoti un tânăr.

       - A!? Da, e chiar foarte bine. Cine eşti tu de îndrăzneşti să râzi de mine ? 

       Băiatul s-a apropiat, a făcut o plecăciune : 

       - Dacă-ţi spun cum mă numesc nu ar mai avea niciun farmec. S-a apropiat de mine, m-a privit adânc în ochi şi a continuat: Am venit din simplă curiozitate, pentru a mă convinge de ceea ce se spune, şi anume că este în această împărăţie o frumoasă prinţesă. De eşti tu aceea, sunt impresionat. 

      Apoi a plecat, iar eu am rămas cu gura căscată. Deodată s-a făcut întuneric în jurul meu. Iar când a revenit lumina eram în mijlocul unui oraş aglomerat, modern, cu telefonul în mână. Curios era că purtam rochia de basm, mă uitam la mobil dar nu conştientizam la ce îmi foloseşte. Mi-era foarte cald. Am oprit un trecător. 

      - Bunule domn, spune-mi rogu-te, unde mă aflu ? 

      Omul m-a privit şocat şi mi-a răspuns:

      - În România.

      - Ce an ?

      - 2010, domnişoară.

      - Prinţesă, l-am corectat şi am rămas şi eu la fel de uimită ca şi el de ceea ce i-am spus. 

      - E vreun bal mascat ? Vă bateţi joc de mine ? Sunt la camera ascunsă ? 

      - Poftim ? Nu... dar deja plecase. 

      În următorul moment m-a cuprins întunericul şi lumina din sala de mese de la palat m-a orbit. Mi-am dat seama de acest lucru pentru că l-am recunoscut pe rege.

      - Gabriella, pe unde îţi zboară gândul ? La masă ai întârziat, acum nu-mi răspunzi la întrebări, m-a luat tata-rege la rost. 

     - Scuzaţi-mă. Despre ce era vorba ? am întrebat confuză. 

     - Eşti pregătită să-ţi întâlneşti peţitorii ? 

     - Da, tată. 

     - Mâine dimineaţă, după ce servim masa îi vei cunoaşte.

     - Bine tată. 

     M-am dus la culcare. M-am întins pe un pat moale şi am adormit imediat. De dimineaţă m-am aranjat grăbită şi nerăbdătoare să-i văd pe cei 10 candidaţi la mâna mea. În toată graba mea am uitat de micul-dejun regal, aşa că am dat buzna în bucătărie, pe care nu ştiu cum de am nimerit-o. Acolo erau mulţi servitori, bucătari. Toţi îmi dădeau bună dimineaţa şi mă priveau zâmbind, pentru că eram îmbrăcată doar cu rochiţa în care dormisem. Pentru mine arăta obişnuit, dar pentru ei nu. M-am retras ruşinată. Pe scări, în drum spre camera mea m-am întâlnit cu tânărul care-mi vorbise " obraznic ". 

      - Bună dimineaţa, prinţesă! 

      - Bună dimineaţa. 

      - Aceasta este noua modă la castel ? a început să râdă în hohote. 

      - Obraznicule! Ce tupei ai să râzi de mine! Habar nu am care este trend-ul pe aici. Mulţumit ?

      - Nu te supăra Gabriella, mi se pare amuzant faptul că tu, o prinţesă, te prezinţi aşa în faţa supuşilor. 

      - Şi ce contează ? Sunt prinţesă, fac ce vreau! 

      - Eşti arogantă. M-a luat de mână şi m-a aruncat pe un cal negru pur-sânge, s-a urcat şi el şi am mers spre pădurea în care m-am trezit acum ceva timp. 

     - Cum îţi permiţi ?

     - Ţine-te bine, draga mea, mergem într-o scurtă plimbare. 

     Iar m-a învăluit întunericul. Când am clipit eram într-un Porche condus de un bărbat frumos. Tânărul semăna izbitor cu prinţul. Când ne-am oprit m-a întrebat : 

      - Ce s-a întâmplat, iubito ? Nu-ţi mai aminteşti de mine ? 

      Spre surprinderea mea eram îmbrăcată cu o rochie roşie. Nu-mi aminteam de el, singurul lucru familiar era faptul că eu îl vedeam exact ca pe celălalt. 

      - Cum te numeşti ? l-am întrebat încruntată.

      - Ei haide, sunt eu...Şi nu am mai auzit nimic pentru că soarele s-a ascuns şi m-am trezit într-o pădure cu prinţul care m-a " răpit ".

      - TU! Explică-mi ce se întâmplă aici! 

      - Am ieşit să ne plimbăm. 

      - Nu, nu asta. Ceva ciudat se petrece şi nu-mi dau seama ce. Cum te cheamă ? 

      - Asta vei afla curând, nu fi aşa curioasă, Alteţă.

      - O, Dumnezeule! Regele! Am şi uitat! Trebuie să ne întoarcem imediat. 

      - Dorinţa ta e poruncă pentru mine!

      În secunda următoare eram în sala tronului, ca prin minune. Părul răvăşit, fără ţinuta corespunzătoare, am înaintat umilă spre rege. 

      - Scuzaţi-mă Majestate! Am pierdut noţiunea timpului...

      - Şi nu numai, fata tatii. Mă dezamăgeşti Gabriella. 

      - Ce vrei să spui tată ?

      - Toţi pretendenţii tăi au plecat.

      - Nu chiar toţi, Măria-ta! s-a auzit o voce cunoscută mie. Din vina mea prinţesa Gabriella nu a sosit la timp. Vă rog să îmi iertaţi cutezanţa. 

     - Hmm... Care este scopul vizitei dumitale, tinere ?

     - Sunt prinţul Aleksei şi am venit pentru a cere mâna prinţesei, majestate. 

     - Aleksei şi Gabriella, am spus eu şi am leşinat.

    Când mi-am revenit eram pe o plajă, mă bronzam. Alături de mine era el.

     - Aleksei!

     - Da iubito.  Te-ai trezit într-un final.

     - Dorm de mult ? 

     - De vreo 5 ore... Ai visat ceva frumos ? 

     - Aleksei...

     - Nu-mi mai tot spune pe nume. Ce se întamplă cu tine ?

     Nu am apucat să răspund pentru că, de data aceasta lumina soarelui de vară mi-a luat vederea şi am simţit cum buzele îmi sunt strivite.

     - Vai... prinţesă. M-ai speriat de moarte. La un moment dat nu mai respirai. 

     - Aleksei! 

     - Da ?

     - Unde suntem ? 

     - În pădure, unde ai vrut. 

     - Ce este acolo ?

     - Unde ? Ce ?

     - Lumina aceea. Hai să vedem!

     Am ajuns acolo şi am observat că pădurea se termina. O linie argintie era presărată, ca şi cum ar despărţi două ţinuturi. Am trecut linia. 

     - Hai, vino! I-am strigat lui Aleksei. Vino pe partea aceasta.

     - Nu pot! 

     - De ce ?

     - E ceva...Mă ţine pe loc. Şi ce se întâmplă cu hainele tale ?

     - Ce ? m-am privit şi mi-am dat seama că rochia dispăruse. În locul ei aveam jeansi, tricou şi adidaşi. 

     - Ce vrăji faci ? m-a întrebat Aleksei.

     - A... asta ?  Nu e nimic. Vino! Dar el nu mă mai înţelegea. Eu nu-l mai vedeam. Lumina l-a înghiţit. M-am aşezat şi am văzut marginea unui lac în locul unde odinioară Aleksei mă privea cu ochii în lacrimi. În oglinda apei era chipul meu. Râdeam. Aiurea. 

      Prinţule, unde ai dispărut ? 

 

     

La mulţi ani!

Ştii, aş putea să-ţi scriu lucruri străine, pline de metafore. Chiar aş putea să fac asta, pentru impresie artistică. Dar ce rost ar avea, când un lucru simplu e mai complicat de înţeles.  

Astăzi e o zi specială pentru tine ( şi pentru mine, bineînţeles! ), împlineşti 18 ani! Da mă! 18! 18 ani sună minunat când deschizi ochii de dimineaţă, dar la sfârşitul zilei sunt sigură că ai să realizezi că nu te simţi cu nimic mai specială când eşti considerată majoră în acte. Mintea ta tot de copil e. În mintea ta tot îţi mai place să stai cu mine până târziu în noapte şi să bârfim, să ne spunem poveşti cu " Grăjdarul " ştii tu :> kinki. Am dreptate sau nu am Mihaela ?

He, he şi acum vine partea aia în care eu îţi zic cum mă apucă nostalgia când mă gândesc la momentele din copilărie, cum ne jucam noi cu păpuşile şi tu mie mi-o dădeai pe aia cheală şi urâtă! Asta când veneam la tine. Aaa şi Lucia mereu o avea pe aia tip bebe. 

De câte ori nu ne-am certat...  Ne-a scăpat vreun motiv/subiect de ceartă ?  Mai ştii ziua aia când după o dispută zdravănă, ne întorceam de la şcoală şi mergeam pe trotuare diferite. Şi în spatele nostru era Cipi ? Şi acum mai râd când îmi aduc aminte. Ce legătură are asta ? Nu ştiu, e o amintire.  Dar de fiecare dată ne împăcăm. Asta e partea cea mai frumoasă. 

Eu, eu personal, îţi mulţumesc că mă suporţi aşa drac cum sunt. Că eşti alături de mine şi că mă iubeşti. Mă iubeşti nu ?>:D<  

Şi atâtea amintiri ce ne leagă vreau să nu le uiţi niciodată. Şi poate alţii or să îţi scrie urări mai ample, pagini întregi, dar eu rezum totul la partea esenţială : Te iubesc muult muuult muuuult de tot! La mulţi ani, Mihaela!  :*:*:* 

Is this Love ?

    George se trezi în zorii zilei de 13 iunie cu o durere îngrozitoare de cap. Îşi aprinde o ţigară şi privi tavanul camerei. Nu-şi putea da seama de ce simte că-i explodează capul. Parcă un uriaş bătea toba în creierul lui.  O boare de vânt i-a adus în palmă un bilet : " Caută-mă! Dacă nu mă găseşti în decurs de trei luni, înseamnă că nu suntem sortiţi unul altuia." Cine a scris asta ? Pe cine trebuie să găsească ? Cu cine a fost aseară ? De ce nu îşi mai aminteşte nimic ? A mai aprins o ţigară şi a rămas ţintuit în pat, cu un milion de gânduri fugare. 

    După-amiază a părăsit camera şi a mers la pizzăria lui preferată. De ce i se părea atât de cunoscută chelneriţa ?  Nu o ştia, era prima dată când o vedea, dar inima îi spunea altceva. Achită nota şi plecă. Afară deja se întunecase. A aprins o ţigară  şi a continuat să meargă în josul străzii spre plajă. şi-a dat jos tricoul şi a intrat cu braţele deschise  în ocean. Apa, destul de rece, l-a înviorat. Când a obosit să înoate a ieşit din apă şi a adormit. În visul lui a apărut o fată, dar chipul ei semăna perfect cu cel al chelneriţei de la pizzărie. Deodată a auzit ţipete dinspre ocean, şi-a dat seama că era dimineaţă. S-a uitat în jur şi a observat că în larg o fată se lupta cu valurile. A sărit repede după ea şi  a adus-o nevătămată pe nisip. 

    - Tu eşti chelneriţă la "Andrea" ? 

    -  Mulţumesc. M-ai salvat, i-a răspuns fata şi a plecat. 

    - Stai, stai.  George a început să alerge după ea, dar ca prin minune nu se mai vedea nicăieri.  Bulversat, s-a dus acasă, şi-a luat placa de surf şi s-a întors să se relaxeze în apele oceanului. Surful îl liniştea. A stat la plajă toată ziua.

    Seara, când a ajuns acasă, a primit un mesaj de la un număr pe care nu îl cunoştea : " Eşti pe drumul cel bun. " A sunat, dar suna ocupat. Ce straniu. În ce joc a intrat de data aceasta ? A fumat două ţigări şi a adormit. A două zi era ora prânzului când şi-a dat seama că trebuie să meargă la o petrecere.A făcut un duş, s-a îmbrăcat şi a plecat.  Acolo, lume multă, fete frumoase, una mai elegantă ca alta. Îi zâmbeau, iar el politicos le răspunea. Deodată un zâmbet ştrengar l-a fulgerat. Tipa de la plajă! S-a dus glonţ spre ea:

    - Spune-mi, care este numele tău ? 

    - Şampanie ? l-a întrebat fata.

    - După ce facem cunoştinţă. Eu sunt George. Tu ? 

     Dar fata nu i-a zis nimic. A luat un pahar cu şampanie, i-a surâs şi a plecat. Băiatul a urmărit-o, dar ca şi data trecută, fata a dispărut. A căutat-o peste tot, dar nici urmă de ea. O tânără frumoasă, care îl urmărea de ceva vreme, a venit spre el:

     - De ce eşti aşa pierdut în spaţiu ? 

     - Ah, caut pe cineva. 

     - Pe cine ? 

     - Ei bine, nu ştiu cum se numeşte. Dar mi se pare familiară figura ei...

     -  A...e vorba despre o domnişoară, deci. Fata s-a uitat în stânga, în dreata şi a zis : Ei, Fat-frumos, eu n-o văd pe Ileana Cosânzeana. Ce zici, mergem într-un loc mai retras ? 

     - Hmmm, ezită George, nu s-a terminat petrecerea încă...

     - Ei haide! Începem alta. Apropo, mă numesc Lily. 

     - George. Dar nu ştiu ce să zic...

     - Megem! A zis cu hotărâre domnişoara Lily şi l-a tras după ea. 

     Au ajuns într-o cameră de hotel. Lily a comandat şampanie. S-a apropiat de George şi a început să-l sărute. În acest timp pe telefonul lui a ajuns un nou mesaj : " Nu mă dezamăgi dragule!" . George a împins-o uşor pe Lily: 

       - Scuză-mă, a intervenit ceva. Trebuie să plec. Şi a ieşit repede din cameră. 

       Fata a ţipat furioasă în urma lui : 
       - Câtă obrăznicie! Dacă alergi după fantasme, să fii sigur că nu ai să le prinzi, prostule! 

      Aerul răcoros al nopţii l-a învăluit.  Tânărul şi-a aprins o ţigară şi a hoinărit prin tot oraşul fumând neîncetat. În zorii zilei a ajuns pe plajă şi a privit răsăritul.  Lângă el s-a aşezat o figură cunoscută. Fata misterioasă. I-a mângaiat părul. El s-a întors spre ea. Aceasta i-a zâmbit, acelaşi zâmbet inconfundabil şi i-a spus : " Bravo! ", apoi a intrat în ocean şi s-a pierdut în valurile lui. George a rămas pe nisipul ud. S-a trezit în jurul prânzului, şi a mers acasă. Timp de o lună nu a mai făcut nimic decât surf, a fumat şi a visat-o pe fata aceea ciudată. 

      Într-o seară a ajuns târziu acasă. Îl durea capul, şi avea nişte frisoane îngrozitoare. S-a aşezat în pat, dar mai era cineva. O femeie. Credea că delirează, dar nu a durat mult şi o mână caldă i-a dezmierdat obrazul. 

      -  George, bea ceaiul ăsta. O să-ţi facă bine. I-a spus o voce cunoscută şi l-a sărutat pe frunte. 

      - Aha...

     Şi a adormit. În ziua următoare nu mai avea nimic. A mers la surf, iar seara a rămas să privească luna.  Nu se gândea decât la cea care îi bântuia visele, viaţa. S-a aşezat tăcută lângă el. George a început primul să vorbească: 

     -  Mă iubeşti ? 

     -  Acum ? 

     - Da, şi a stins ţigara. 

     - Nu ştiu. Mai fumează una, i-a răspuns fata.

     -  ...

      Fata s-a ridicat şi a vrut să plece. George a prins-o de mână:

     - Nu, nu şi de data asta. Nu mai dispari. Îmi zici cine eşti, ce vrei şi unde trebuie să te găsesc. Şi mai ales de ce  ? Dacă tu vii la mine mereu ?

    - George... Şi a dispărut. 

     George a început să plângă. Nici lui nu-i venea să creadă, dar lacrimi mari îi picurau pe obraji.  În secunda următoare a conştientizat că lacrimile nu erau ale lui. Altcineva plângea. Dar cum de picurau peste el ? Avea ochii închişi. I-a deschis. Fata aia! De ce plânge ? El ce căuta la spital ?S-a auzit spunând: 

     - Mihaela, sunt aici! 

     - Ohh, iubitule! Te aştept de 3 luni. 

     - Da, ştiu. Te-am găsit! Hai la surf ! 

      Mihaela i-a zâmbit aşa cum ştia numai ea şi l-a îmbrăţişat. George s-a trezit din comă. A învins moartea, iar acum se pregăteşte să-i urmărească surâsul Mihaelei în fiecare zi, pe viu. 

01  Your favorite song right now: Don Omar ft. Lucenzo -  Danza Kuduro
02 Your least favorite song right now: Alexandra Stan - Mr. Saxo beat  
03 A song that makes you happy:  Exo feat. Vescan - Prietena ta
04 A song that makes you sad: Rihanna - Cry
05 A song that reminds you of someone:  Soulja Boy Tell'em ft. Sammie  - Kiss Me Thru The Phone 
06 A song that reminds of you of somewhere: Kat DeLuna feat.  Busta Rhymes - Run The Show 
07 A song that reminds you of a certain event: Deepcentral - Music Makes Me Free 
08 A song that you know all the words to: Grasu XXL feat. Maximilian - Parfum de femeie(Ultimul tango)
09 A song that you can dance to: Sean Paul - Press It Up
10 A song that makes you fall asleep: Cascada - Everytime We Touch (slow)
11  A song from your favorite band: Nu am o trupa preferata.  
12 A song from a band you hate: Nu urasc nicio trupa. 
13 A song that is a guilty pleasure: Busta Rhymes ft Mariah Carey - I Know What You Want 
14 A song that no one would expect you to love: Celine Dion -The Power Of Love  
15 A song that describes you:   Christina Aguilera - Genie in a bottle  
16 A song that you used to love but now hate: -  
17 A song that you hear often on the radio: Nu ascult radio. 
18 A song that you wish you heard on the radio: Nu ma interesează, pentru că nu ascult radio. 
19 A song from your favorite album: Nu am aşa ceva. 
20 A song that you listen to when you’re angry: Zale - Mă topesc
21  A song that you listen to when you’re happy : Depinde. 
22  A song that you listen to when you’re sad: Morandi - A fost odata
23  A song that you want to play at your wedding: Prima oara ? Eu cu soţul meu ? Michael Buble - Sway (să mai zică cineva că nu-s romantică!)

24 A song that you want to play at your funeral: Doar părintele să cânte.

25 A song that makes you laugh : Nu ştiu.  
26  A song that you can play on an instrument: - 
27 A song that you wish you could play:  Plumb - Cut 
28 A song that makes you feel guilty : Non.
29 A song from your childhood: Multe.  

30 Your favorite song at this time last year: Lady Gaga - Bad romance. 

Mersi Lil pentru leapşă. Cine vrea poate să preia leapşa. 

Mihai şi Adela

Mihai şi Adela s-au întâlnit întâmplător pe stradă. Mihai şi Adela nu se cunoşteau, dar pentru că efectiv s-au ciocnit unul de altul, Mihai a avut curajul să o invite la o cafea pe Adela. Adela a acceptat. Au ales o cafenea la întâmplare şi au servit cafeaua.

Mihai este curios să afle cât mai multe despre Adela. Adela este indiferentă, dar îi place zâmbetul lui ştrengar . 

Adela îşi flurură pletele roşcate pe spate şi se aşează comod în timp ce Mihai îi povesteşte despre el. Adela ascultă, ascultă, iar într-un final dă semne de plictiseală. Nu, nu din cauza poveştii lui Mihai, ci pentru că nu este interesată de viaţa unui străin. De ce a venit aici ? Una din întrebările la care reflectează Adela cu ochii la ceaşca de cafea pe jumătate goală. Mihai se apleacă peste masă şi o sărută pe Adela. Adela este surprinsă de gestul lui, se ridică furioasă şi pleacă. În graba ei îşi uită telefonul mobil. Mihai aleargă după ea, dar nu o mai găseşte, probabil fata a luat un taxi. 

Mihai pleacă spre casă. Odată ajuns deschide televizorul, se aşează confortabil pe canapea şi aţipeşte. Este trezit de un ringtone necunoscut şi realizează că este telefonul Adelei abia după ce răspunde : "Ade, nu uita de petrecerea din seara asta, din club DIVA. hai te-am pupat, ne vedem diseară." Mihai nici nu a apucat să răspundă, căci cea care a sunat a şi închis. Este surprins, dar în acelaşi timp se pregăteşte de petrecere. 

Seara Mihai şi Adela s-au reîntâlnit. Adela e uimită, iar Mihai îi zâmbeşte ştrengar din nou. Se îndreaptă către ea. Adela îşi stăpâneşte nervozitatea şi-i zâmbeşte ironic. 

- Poftim, ţi-ai uitat telefonul pe masă la cafenea. A..şi să nu uit: ai buzele moi şi dulci, i-a spus Mihai Adelei şi a plecat de la petrecere. 

În urma lui fata a rămas stupefiată rostind mecanic : "Mă numesc Adela."

Dor

Mă obsedează un gând. Tot îmi aduc aminte modul în care mi-a prins mâna, cum m-a tras lângă el şi m-a îmbrăţişat scurt.  Cum mi-a rostit numele, cu un aer de surprindere, dulce şi cu dor. Cum a început să vorbească repede şi exuberant, de parcă tot aerul din încăpere nu-i ajungea. Îmi venea să-l trag de mânecă şi să-i zic: "Mai încet, se uită lumea." Dar era mult prea simpatic privindu-mă aşa de parcă deabia m-ar fi cunoscut şi-i făcea plăcere compania mea. 

Ne-am aşezat la o masă în cantină şi am servit câte un suc de portocale. Mă privea insistent de fiecare dată când sorbeam din pahar cu grijă să nu fac zgomot. Am vorbit puţin, a plecat în camera lui de la spital, trist, dar zâmbind totuşi. Din cauza mea ? 

Tu ce ai fi făcut în locul meu ? Ce ai fi făcut dacă ai fi ştiut că mai are doar 2 zile ? I-ai fi spus imediat ? I-ai fi frânt şi ultima speranţă ? Eu nu am putut. I-am promis doar că ne vedem mâine şi poimâine şi în toate zilele până se face bine. Numai că nu ştia adevărul.

A doua zi nu am putut să mă duc la spital, m-a reţinut o nenorocită de migrenă. Nu puteam efectiv să ies din casă. L-am sunat totuşi, nu a răspuns. În dimineaţa următoare, cu noaptea în cap am ajuns la poarta spitalului prima. Am intrat repede pe uşa camerei sale şi pauză:nimeni pe patul alb, aşezat cu grijă.  O infirmieră îmi zâmbeşte trist : "Îmi pare rău pentru fratele dumneavoastră..." . Poftim ? Nici măcar nu e frate-miu. Şi unde a plecat  de îi pare rău ei ? 

Doctorul mă întâmpină cu : "Pe aici vă rog, la dreapta este morga."

Am intrat acolo, în frig şi l-am văzut întins  pe o masă de tablă rece. El mai rece decât orice din camera aia sinistră. Mi-e rău. Ţine minte, nu eram atrasă de el, dar în clipa aia am vrut ca în urmă cu două zile să-l fi sărutat pătimaş, ca un ultim sărut, de despărţire. 

Mi-e dor de el, în fiecare zi. Lui îi e dor de mine ? 

4 lucruri ;;)

Leapşă de la Miha, mulţumesc  . 

Patru filme care mi-au plăcut :  Killers,  Prom Night ,  Cruel Intentions  şi  Awake.  

Patru cărţi care mi-au plăcut : Enigma Otiliei - G. Călinescu, Jane Eyre - Charlotte Bronte, Scrisoare de dragoste - Mihail Drumeş şi Mândrie şi prejudecată - Jane Austen .

Patru prieteni apropiaţi : Miha, Mădă, Lili şi Silvia. De ce trebuie doar 4  ?. Oricum eu vă iubesc pe toţi . 

Patru mâncăruri preferate :  Nu am o mâncare preferată.

Patru lucruri pe care le-am făcut azi : jogging, duş, am servit un cappuccino şi am citit. Bine, astea în afară că am privit Lost  şi că am făcut parada modei . 

Patru locuri unde am dormit : În primul rând acasă  , Brăila, Tulcea şi prin excursii [Constanţa, Braşov, Iaşi] .

 
Patru ţări pe care le-am vizitat : N-am vizitat.  

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic :  vplay.ro, hi5.com, facebook.com şi youtube.com .

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu : oja roşie, crema de mâini, o carte şi lampa mea portocalie  .  

Patru articole vestimentare pe care le-am purtat azi : o pereche de pantaloni scurţi sport, maieul cu Hello Kitty roz, o fusta bej şi un maieu alb cu roşu. Sunt foarte trendy nu ? 

Patru profesori preferaţi : Pe toti ii respect la fel de mult. 

Patru colegi de bancă de până acum : Viorel, Sorina, Teo şi Miha.

Patru numere preferate : N-am. 

Patru poeţi preferaţi : Nu citesc decât poeziile din cartea de română , sau cele impuse de profa .  

Patru persoane cu care am vorbit azi :  Miha, Silvia, Madă şli Lil.  

Patru instrumente la care aş vrea să cânt : chitară, vioară, pian, harpă .  

Patru regrete :  Regret foarte mult faptul că nu am găsit cartea  Jurnalele Vampirilor : Lupta - L.J. Smith, decât online .

Patru persoane cărora le pasez leapşa : Lil, Silvia, Dorina şi Terra .