Leapşă cu melodii ;;)

Am primit încă o leapşă de la Doriiina . Mulţumesc !  

Ar trebui să răspund la întrebări cu numele melodiilor trupei mele preferate. Eu nu am doar o trupă preferată, aşa că voi răspunde cu melodii ce aparţin unor formaţii diferite . 

1. Are you a male or female? 

    Britney Spears - I'm Not a Girl, Not Yet a Woman.

2. Describe Yourself : 

     Christina Aguilera - Genie in a bottle  .

3.  How do you feel?

    Laurent Wolf - No Stress .

4. Describe where you currently live. 

     Zale - La Vita e Bella . 

5.  If you could go anywhere, where would you go?

     Desaparecidos vs WMJ - Ibiza, New York, Miami, Rome .

6.  Your favorite form of transportation : 

     Rihanna - We ride . 

7.  Your best friend: 

      Beyonce - Naughty Girl . 

8.  You and your best friend are :

      Akon - Silver & Gold . 

9.  What’s the weather like? 

      Bob Marley - Sun is shining  .

10.  Favorite time of day : 

        Dj Rynno vs. Chicanos - All night long .

11.  If your life was a TV show what would it be called: 

       Rupee-Tempted to Touch .

12. What is life to you? 

        Avril Lavigne - Complicated .

13. Your relationship: 

        AKCENT- Happy People,happy faces . 

14.  Your fear :

         Eli feat Mark & George Hora Nu o sa mai fie ce a fost . 

15. What is the best advice you have to give? 

        Black Eyed Peas - Don't Phunk With My Heart .

16.  Thought for the day:  

        Keisha  - Tik Tok  .

17.   My motto:

        Armin van Buuren feat. Jacqueline Govaert - Never Say Never . 

Leaspa pentru Elişor, Isabela, SMILEY şi cine mai doreşte cine mai pofteşte . 

     

Excursie - Iaşi

 Încă de joi dimineaţă aveam fluturi în stomăcel, pentru că a doua zi, adică vineri am plecat în excursie. Pregătiţi sufleteşte ne-am plimbat cu Rotoruuul , şi ce contează cum arată microbuzul dacă e voie bună? Din fericire nu mi-a fost rău pe drum, cum îmi este de obicei. După un drum de  nu mai ştiu câte ore ;)) am ajuns la Complexul Turistic Bradul . Frumos acolo. Ne-am cazat - eu am stat în cameră cu două Mihaele. Kitty-Kitty şi Michelle. Bineînţeles eram mai  obosită  decât Kitty-Kitty şi am stat cu Michelle în cameră, dar am migrat şi pe la Cătă. Şi pe la vreo 3 am adormit şi eu cu cele doua Mihaele, după ce Kitty-Kitty, bad Kitty ne-a povestit cum a petrecut pe afară şi nu numai, şi cu a prins-o profa pe ea şi pe Lil în altă parte decât trebuiau să fie  . Oricum am râs până ne-au dat lacrimile, mai ales când "zdupuiau" dragii noştri colegi pe balcon.
A doua zi am vizitat facultăţile din Iaşi, că de, ăsta era şi scopul excursiei noastre.Oricum nu cred că mă duc la niciuna, dar trebuie să recunosc că sunt interesante şi cu muulte beneficii pentru studenţi.Gradina Botanică mi-a plăcut mult, şi m-au impresionat bătrânii din Copou, care aniversau 50 de ani de la căsătorie, şi m-au dus cu gândul la :"Nu căuta băiatul perfect, ci băiatul cu ale cărui defecte să poţi trăi toată viaţa." Apoi am hoinărit prin Iulius Mall, şi mi-am cumpărat primul volum din "Jurnalele unui vampir". Sunt mândră de asta. Seara ne-am întors la hotel, şi am făcut un grătar. A fost frumos, cu excepţia ploii.Pe la trei ne-am culcat şi noi.
A doua zi de dimineaţă, am plecat spre casă, nu înainte să vizităm Biserica Sfânta Paraschiva, porumbeii din nu mai ştiu ce piaţă şi ne-am plimbat prin Moldova Mall.
Am avut şi un "ghid" special, o fostă eleva a doamnei profesoare de chimie Elena, care este acum la Facultatea de Medicină. Succes în continuare Elena  !

Cam atât din excursie. A fost suuuper!!! 

Leapsa :-"

Leapsa de la Doriiina, multumesc  !

1) Luaţi o carte, cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici rândul al 4-lea :
  "-Iubito, sunt eu la usa inghetata." -- Din poezia "Tablou de iarna" a lui Bacovia .
2) Fără să verifici, cât e ceasul ?
14:58
3) Acum, verifică :
15:02
4)Cum sunteţi îmbăcată?
Blugi si o bluza.
5)Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
 La nimic
6)Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Melodia JerryCo feat. Tataee & Simona Nae - Stai .
7)Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
 Sa ies unde ? Azi dimineata la liceu , am invatat lucruri noi, logiiic .
8)Aţi visat ieri noapte ?
 Nu mai stiu .
9)Când aţi râs ultima dată?
Acum .
10)Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
  Nimic! Nu ma lasa mamaaaa!  .
11)Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Nu stiu exact. Ceva pentru parinti, cred.
12)Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
The Imaginarium of Doctor Parnassus
13)Aţi văzut ceva neobişnuit azi ?
Nu.
14)Ce părere aveţi despre acest chestionar?
  Interesant .
15)Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă :
  Azi am dat teza la romana .
16)Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fată ?
  Adela sau Lattife cu accent pe e .
17)Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi băiat?
Daniel-Cristian sau Gabriel .
18)V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate ?
Da.
19)Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului ?
Bine ai venit!
20)Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
  Sa fiu eu baiat .
21)Vă place să dansaţi?
Cateodata.
22)George Bush ?
  Ce treaba are el cu leapsa ?
23)Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
  Pe mana soacrei o emisiune tampita .
24)Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Miha, Elisor, Terra si Nana● .

Scrisoare pentru cititor

Tu, cititorule, te-ai gândit vreodată să scrii ceva ?Un rând pentru un prieten drag, dacă nu cumva un roman despre tinereţea ta ?Ar fi amuzant, incitant, chiar şocant să revezi cu ochii minţii acele momente pline de mister, necunoscut, iubire...mai ales iubire. Sau îi poţi spune amăgire, frică, inocenţă, neînţeles. 
Să-ţi spun o poveste: 
                O cameră simplă, luminoasă.Un birou lângă fereastră.Un plic şi o hârtie parfumată. Lângă o ceaşcă de cafea e un crin alb, pur, zâmbitor. O privire verde, crudă, citeşte cu nepăsare ultimul rând dintr-o scrisoare de dragoste: „Sper să-mi răspunzi la chemarea de a-mi fi stăpâna inimii, oficial. Umil, cel ce te iubeşte.” Plictisitor... O enervează insistenţa lui. Pare a fi un romantic incurabil. Ei nu-i place. Ea vrea un motociclist, un aventurier cu care să străbată lumea în lung şi-n lat pe două roţi, cu rezervorul plin de adrenalină. Ciudat cum poţi găsi într-o singură fiinţă atâta nelinişte, poftă de necunoscut, împletită cu o gingăşie puerilă. Dacă o întâlneşti pe stradă, zici că eşti în rai: bucle mari i se revarsă peste umeri, buze pline, roşii ca mărul, ochii verzi, trupul împlinit, dar parcă tot de copil, conturat de mersul graţios ca al manechinelor pe catwalk. Cu toate acestea, micul heruvim e mai rău ca însăşi răutatea. Simpla sa prezenţă insuflă respect, nimeni neavând curajul să-i spună vreun cuvânt fără a fi întrebat. Aparent liniştită, e un vulcan gata să erupă. Declanşează un cutremur dacă e nervoasă - ar crede unii - din cauza fiinţei sale inaccesibile. Dar nimeni nu ştie că, de fapt, afişează indiferenţă pentru a nu fi rănită. Pentru ea, a fi îndrăgostit, e o pierdere de timp. Nu minte că nu a făcut o pasiune pentru cineva, dar a fost doar ceva trecător. Săgeata lui Cupidon nu i-a ochit inima şi nici nu o va face. 
Îndrăgostitul nostru este o persoană normală, dar totuşi specială. Fata îl cunoaşte fizic, însă habar nu are de ceea ce este în inima lui. De-ar şti că-i bântuie gândurile chiar celui despre care are o părere nu prea bună, chiar genul de om de care nu s-ar îndrăgosti niciodată, şi-ar sinucide patima pentru libertatea de a călători cu motorul. A...am uitat să vă zic, tânărul amorez este „băiat de bani gata”, arogant, dar posesorul unei motociclete superbe. Însă, ea, nici nu se gândeşte la el, pentru că nu îl consideră în stare să scrie lucruri siropoase.
                  A doua zi, încă o scrisoare, cu acelaşi final dulce, dulce, căci de ar fi de mâncare, s-ar îmbolnăvi cu siguranţă: „Doamna mea cu ochii de smarald, nimfă desprinsă din Legendele Olimpului, calcă pe orgoliu şi vino mâine în parcul de lângă facultate. Nu pierzi nimic din frumuseţea-ţi arzătoare dacă vii să mă cunoşti. Al tău pe veci.” De data asta, ca şi prima data de altfel, a invitat-o să îl cunoască. Nu ştie la ce să se gândească. Hmm... ar putea face o plimbare după cursuri, doar aşa să vadă cine este. Dar dacă cineva îi joacă o festă ? Dacă toată şarada asta cu bilete de amor nu e decât o glumă ? Dacă cineva vrea să vadă ce e dincolo de armura ce-i acoperă existenţa la suprafaţă ? Of...Îndoiala care mereu se naşte înăuntrul ei. Va risca, şi în caz de nu va fi „Romeo” pe acolo, nu se va face de râs, căci o va suna pe M. să-i ţină companie. Alibiul perfect dacă se întâmplă să fie prada unei înscenări. 
               Curiozotatea o stăpâneşte de când cu decizia de a merge la întâlnire până când ajunge în apropierea locului cu pricina. Inima îi bate cu putere. Vrea să creadă că este de la faptul că a mers repede pentru a fi punctuală, dar în adâncul sufletului ştie că e emoţionată şi nerăbdătoare să afle cui i-a furat inima. 
               A ajuns. Priveşte cu ochii mari în jur. Oroare. Nu este nimeni. Parcul e pustiu. De nervi, sau de tristeţe o lacrimă fierbinte i se prelinge pe obrazul rece. Tot ce vrea este să nu o fi observat nimeni. Un sunet de motor îi atrage atenţia. A... chiar ultima persoană pe care voia să o vadă acum. Este el, de care tânăra nu se simte deloc atrasă. De ce o priveşte aşa ? Dacă el a pus la cale păcăleala asta ? Deja e mai nervoasă ca niciodată. Jalnic. Pentru vârsta lui e cam târziu să apeleze la astfel de josnicii pentru a se amuza. Îl va înfrunta. Va auzi ce trebuia să ştie de mult timp. Cu ea nu e de joacă. De ce o sfidează cu neruşinare? Are o plăcere sadică de a se distra pe seama ei? Merge cu paşi hotărâţi spre el. El o priveşte nedumerit. Porneşte înspre ea. Ajung faţă în faţă. Respiraţia amândurora ia o pauză de o milisecundă, timp în care privirile li se încrucişează: a ei este tăioasă, rece parcă ar vrea să-l ucidă; a lui este speriată, confuză. Nu se aştepta din partea ei. O cunoaşte, ştie că e dificilă, dar acest fapt e mult prea mult. Trece timp până să îşi poată vorbi. De la depărtare ar fi luaţi drept doi îndrăgostiţi ce au fost despărţiţi ani de zile, iar acum, când se revăd se hrănesc cu imaginea preferată, sorbind cu nesaţ sufletul pereche. Izbucnesc în acelaşi timp. O ploaie de cuvinte frumoase din partea băiatului pe care le aude doar el, pentru că ea este ocupată să-i aducă reproşuri. Fata nu conteneşte cu imputările. Nimic din ce spune el nu o face să tacă. Gata! Aşa nu vor ajunge nincăieri. Va lua iniţiativă. O ia pe neaşteptate în braţe şi o sărută puternic. Apoi tăcerea se aşază între ei. Din nou. El o prinde de mână şi o conduce la motocicletă. 
                - Urcă, îi arată vehiculul său. 
                - Şi dacă nu am plăcerea? Mă vei obliga ? 
                - Dacă e nevoie, chiar şi supărat am s-o fac şi pe asta. 
               Dându-şi ochii peste cap, îl ascultă. Pornesc cu viteză. Nu ştia că ceea ce îşi dorea cel mai mult poate fi atât de frumos. Senzaţia ce îi inundă sufletul o face să uite de supărarea ce o stăpânea în urmă cu câteva minute. Îl strânge în braţe ca să nu cadă şi, ciudat, căldura trupului lui se revarsă în ea şi ar putea spune că e fericită cu el. Acesta din urmă zâmbeşte în colţul gurii. Este la rândul său împlinit. Este cu femeia pe care o iubeşte. 
               De atunci relaţia lor s-a schimbat. E caldă, pură. Sunt o pereche fantastică. Parcă ar fi făcuţi unul pentru celălalt. Sunt frumoşi împreună. Între ei creşte un sentiment sănatos, pe care îl fumează zi de zi, dar care rămâne inepuizabil. 
              Nimeni nu se îndoieşte că vor fi împreună pentru totdeauna. Nici chiar ea. Nu lasă sămânţa îndoielii să încolţească între ei. Nu e un mediu fertil pentru aceasta. Florile fericirii sunt peste tot, nu lasă loc pentru buruieni. 
              Zilele trec ca ploile de vară. Întâlnirile lor răcoresc fierbinţeala ce nu le lasă gândurile în pace când nu sunt unul lângă celălalt. Ieşirile la marginea oraşului, în serile de primăvară, sunt mană cerască.
             Rochia ei albă, din mătase, îi desparte trupul de cel pe care îl iubeşte. Şi-au tatuat pe inimă un singur cuvânt:”NOI” . 
Povestea e de vis. Însă în orice pădure există şi uscături. Ceartă între îngeri? Din păcate, da...Cauza ? Felul lui inconsecvent uneori, firea ei mult prea cerebrală ? Şi una şi cealaltă ? Poate...
             Într-o zi cu soare, dar cu tunete în mintea lor, când s-au întâlnit, spunându-şi numai „Bună!”, au surprins cerul iar vântul a încetat să mai bată. Unde era îmbrăţişarea-i dulce de fecioară? Dar sărutul lui capricios ? Au amnezie? Am un singur răspuns în gând, pe care mi-e şi frică să-l rostesc: „S-au despărţit ?!” Oare ce a intervenit între ei ? Nu-şi mai suportă prezenţa unul altuia ? Ciudat! Cine s-ar fi gîndit la aşa ceva ? 
            Ea iese de la cursuri şi merge leneş prin ploaie. El o urmăreşte de departe, se urcă pe cei 320 de CP ai săi . O ajunge din urmă. Opreşte. Fata se urcă cu uşurinţă de parcă nu i-ar acoperi trupul o rochiţă strâmtă, clasică şi sobră, ci un pantalon sport, comod. 
Poposesc într-o cafenea. Servesc câte un cappuccino. El îşi aprinde o ţigară. Ea i-o stinge nervoasă. Rămân tăcuţi. Cer nota şi îşi urmează drumul prin lacrimile cerului, ţinându-se de mână. Ajung la locul lor secret. Îşi zdrobesc buzele crispate cu o sărutare fierbinte. Îl îmbrăţişează şi rămân melancolici până a doua zi de dimineaţă, când sunt treziţi de razele soarelui. 

            La scurt timp după aceea zi, lângă un mormânt proaspăt e un tânăr palid, altădată numai zâmbet. Lasă un crin alb pe tombă şi un răvaş: „Încă te iubesc, aşteaptă-mă numai pe mine. Al tău prea întristat pe maladia ce mi te-a furat. ”.

Viaţa acestor tineri a fost crudă, i-a despărţit fără să se gândească la sentimentele lor. O poveste fără happy-end. De aceea te sfătuiesc cititorule, adună frumosul în viaţa ta, bucură-te de fiecare clipă şi ceea ce este mai important, înscrieţi pe ceva fiecare moment al vieţii. Poate te vei bucura când vei trece cu privirea peste ceea ce ai făcut, ce ai simţit, iar astfel tristeţea nu te va doborî, vei trece mai uşor peste momentele neplăcute.

  Salutări!  
                                                                                                                                   Cineva

P.S. : Special pentru Kitty Kitty . 

Leapşa - cărţi

     Am primit leapşa de la Doriiina, mulţumesc   şi scuze că am întârziat să o postez . 

1.Ce carte nu ai împrumuta şi de ce?

   Nu am o carte pe care nu aş împrumuta-o . 
2. Ce carte nu ai recomanda şi de ce?
     Nimic din ce a scris Eliade, din simplul motiv că mie nu-mi plac cărţile lui    . 
3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?
    Cum am zis şi mai sus, nimic de Eliade   .  
4. Ce cărti nu ai citi niciodata si de ce?
     Nu aş fi citit nimic de Eliade   dar deja am facut asta. 
5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?
    Aş scrie despre orice , dar nu sunt în stare să scriu o carte.  
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?
    O carte cu basme de Ispirescu, cred. 
7. Care a fost cartea copilariei tale?
    Prima carte citită a fost Basme de Ispirescu   .  
8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?
    Nu mai ştiu   . A fost cu mult timp în urmă.  
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
     Mândrie şi prejudecată de Jane Austen .  
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?
       Niciuna, aş lua numai cărţi pe care nu le-am citit.  
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?
      Nu mă pot decide numai la una.  
12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
       Nu am citit nicio carte de mai multe ori . 
13. Numeste o carte plictisitoare.
      "Romanul adolescentului miop" de Eliadeee!!!  
14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
      Mizerabilii de Victor Hugo, mi-am promis că o s-o termin.  
15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.
       Sincer nu cumpăr des, aşa că nu sunt multe de zis.  
16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
       La nimic.  
17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?
      Idem 16. 
18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?
       Nu mă interesează editura. Ar trebui ?  
19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?
      Au trecut câteva luni, cam multe ,mi-am cumpărat "Pânza de paianjen" de Cella Serghi.  
20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?
       "Emma" de Jande Austen şi câteva volume de poezii pentru şcoală.  
21. Care este scriitorul român preferat?
       Mihail Drumeş, cred .  
22.Care este scriitorul străin preferat?
      Nu am .  
23. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
       Toate cărţile posibile, nu am preferinţe.  
24. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
        

25. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.

     Twilight, aia  cred. Adică, după părerea mea, cartea e mult mai bună decât filmul, cu toate că nu e cine ştie ce carte . 

     
Leapşa merge la oricine vrea să o ia, special pentru Kitty Kitty .  Btw Kitty Kitty  , trebuie să-mi explici ceva! 

Leapşă - premiu

Am primit un premiu de la Dorinaaaa, multumesc mult    Premiu se cheama "Sunshine Award" şi cere aşa:

Postează premiul.

Oferă-l unor prieteni.

Enumeră 10 lucruri care-ţi plac: 

1 . Serialul "The Vampire Diaries"  cu tot cu actorii din el  ,mă refer la băieţi, mai ales Ian şi Paul. 

2. Crinii .

3. Vanilia [mai ales inghetata de vanilie] .

4. Ochii verzi .

5. Taylor Lautner .

6. Sa citesc.

7. Lucrurile colorate.

8. Chuck si Nate din Gossip Girl .

9. Vacanta.

10. Sa ascult muzica . 

Premiul merge la: Miha, Terra [cu toate ca  nu stiu/cred ca mi-a citit blogul ], Bella si tuturor care le place, eu sunt darnica, dau la toata lumea premii . 

Lovefool

        Merg cu spatele printr-o cascadă de oameni. Privirea-mi alunecă pe fiecare trecător. Nu recunosc niciun chip şi chiar dacă aş şti pe cineva, nu vreau să-l ştiu. Mă opresc într-un parc. Zâmbesc singurului cunoscut, ce mă salută cu razele lui reci de toamnă. E clar, nici blândeţea lui nu-mi va topi gheaţa din inimă. Primesc un răvaş de la teiul ascentral. E galben-verzui, îmi place. Îl pun cu grijă în agenda unde-mi strâng gândurile. Nicio emoţie nu-mi încearcă sufletul.

      Doi îndrăgostiţi trec alene prin faţa mea. Îmi întorc ochii. Sunt prea siropoşi pentru gustul meu, astăzi. Îmi strâng lucrurile şi mă opresc în cea mai apropiată cafenea: „Cafeneaua Sufletelor” . Ce nume potrivit pentru starea mea! Nici că se putea mai bine. Îmi comand o cafea, bineînţeles, neagră, dar duuulce, duuulce, că aşa îmi place mie. Deşi e încă devreme, localul e înţesat de priviri amorţite. O chelneriţă înţepată îmi aduce comanda, se uită la mine de sus şi-mi spune răspicat: „În partea aceasta a localului, nu se fumează.”, de parcă aş fi aprins eu vreo ţigară. Oricum, ar fi fost una plină de speranţe, nu narcotice, deci nu aş fi deranjat pe nimeni cu fum de iluzii. Nu am astfel de vicii. Încuviinţez uşor din cap în semn că ştiu acest lucru, deşi aş fi ţipat: „Femeie, nu ai observat că n-am nici măcar brichetă ?? ”
       Savurez liniştită cu gândul departe de licoarea fierbinte. Îmi frig buzele pline dar parcă nici nu simt. Ei bine, pierd noţiunea timpului şi mă trezesc faţă în faţă cu chelneriţa capricioasă, mestecând enervant un orbit: „E ora închiderii don’şoară.”. Mă ridic cu o nervozitate vizibilă, mai mult pentru felul său impertinent de a fi decât pentru ziua haotică ce am avut-o şi plec, lăsând în urmă un „La revedere!” glacial.
      De abia îmi ridic picioarele acoperite cu dresul subţire, pişcat de frigul autumnal. Data viitoare îmi voi lua o geacă mai groasă, desigur, pentru plimbare. Intru în apartament şi un abur de parfum amestecat cu fum de ţigară îmi doboară simţul olfactiv de plăcere. Cunosc mireasma asta. Cândva era drogul meu preferat. Îmi îngheaţă răsuflarea, iar el îmi întinde ceremonios un buchet imens de crini, cu un zâmbet până la urechi. Altădată i-aş fi sărit în braţe, i-aş fi zbrobit buzele catifelate şi ne-am fi trezit a doua zi îmbrăţişaţi. Acum nu! Mai rece ca un iceberg îi analizez ţinuta bine legată, înaltă şi mă opresc în ochii-i verzi, adorabili, mistuiţi de focul iubirii. Pentru o clipă aş fi vrut să-i arăt cât de frumoasă e priveliştea dincolo de uşa de la intrare, dar din politeţe, m-am stăpânit. Recunosc, crinii m-au împiedicat, şi...senzualitatea buzelor lui. Mint. Singură, verdeaţa privirii sale, mi-a topit jumătate din inimă. Slăbiciunea mea, ochii lui ce mi-s atât de dragi...De ei mă îndrăgostesc de fiecare dată când îi văd, deşi îi cunosc pe dianfară, cu fiecare privire sunt alţii, mai frumoşi, mai ispititori. Pic...Pic...Pic... Se aude înăuntrul meu şi o dată cu acest sunet fac un pas spre el. Dar nu, nu-mi risc demnitatea. Nu am să cad pradă ca de fiecare dată dorinţei de a-i soarbe de aproape orice clipire. Lansez cu răceală: „Dacă vrei să înoptezi aici, poţi dormi în living.”, şi plec spre dormitor, lăsându-l cu crinii lui nebuni şi minunaţi. Nu-mi plac,  mai puţin decât foarte tare.
        Noaptea nu am închis un ochi. Spre dimineaţă m-a furat somnul. S-a milostivit Morfeu şi de mine, însă, alarma mă smulge din braţele lui,chiar în momentul când îmi povestea un vis, sau ceea ce credeam eu că e vis, căci îi aud vocea cu iz de ciocolată. Mă irită azi.În bucătărie acelaşi parfum ca aseară. Tutunul mă dezgută de ceva vreme, dar colonia masculină îmi accelerează pulsul. Normal, este o particulă din el...
        Buclele-mi ciocolatii îmi mângâie obrazul. Îmi prind părul într-o coadă lejeră, îi dau bună dimineaţa sec şi plec. Poate să mănânce şi două porţii dacă se străduieşte.
        Simt că toată lumea se uită la mine. Mă enervează. Nu suport să fiu în centrul atenţiei. Da domnule, sunt îmbrăcată în trening şi mă simt foarte bine. Ce este aşa ieşit din comun ? De ce trebuie să vă holbaţi ? Ce trebuie mereu să am fusta aia strâmtă pentru a sta la birou ? Pentru cine nu ştie, mătuşa mea este directoarea firmei, aşa că îmi permit să renunţ la uniformă pentru o zi. Poftim! V-am spus-o. Sau le-aş fi spus-o dacă gândeam cu voce tare. Oricum, parcă am fost prea arogantă. Foarte bine că a fost doar o idee îndrăzneaţă ce nu a părăsit sinapsele. Personalul mă salută cu uimire, atât pentru ţinuta-mi răvăşită cât şi pentru expresia feţei în concordanţă cu ceea ce port. Stau două ore la lucru. Deodată mă ridic ca o furtună şi plec la jogging. Căştile în urechi, la maxim, îmi gâdilă simţurile melodia „The Cardigans - Lovefool”. E veche, recunosc, dar îmi place mult prea mult ca să-i dau delete din playlist. Alerg, alerg, alerg! Ce bine-i! Dacă aş zbura ar fi şi mai bine. Of Doamne!
        Timpul nu ţine cu mine şi seara mă îmbrăţişează înfrigurată. Cafeneaua! Cel mai plăcut loc pentru mine în momentul de faţă. Acasă nu mă duc. Monstrul este acolo. Trebuia să-mi spună când va veni, ca să ştiu când să plec. Nu mă aşteptam la „surpriza ” lui. Şi iar nu mi-am luat haina de toamnă. Zăpăcită mai sunt! Şi nici în cafenea nu pot sta până mâine. Totuşi, un lucru este înmbucurător, nu este chelneriţa , vechea mea „prietenă”. Un tânăr chipeş îmi aduce cafeaua mult aşteptată. O beau mult mai repede decât de obicei şi mă îndrept spre casă. Ce-i în mintea mea ? Dar în suflet ? Nu ştiu, e o ceaţă-n ambele de o tai cu cuţitul. O avalanşă de idei, sentimente răbufnesc şi nu-mi dau pace, unele nici nu zici că-s ale mele... Parcul meu, dragul de el, îmi face cu ochiul. Mă odihnesc pe o băncuţă câteva minute şi-mi continui drumul. Uşa este descuiată, exact cum am lăsat-o de dimineaţă. Deci, este tot aici. Sau poate a plecat şi nu a încuiat. Doamne ajută! Ah! Nu, nu-l vreau lângă mine! Să plece! De ce m-a aşteptat ?! Fiecare por din mine ţipă încordat: „Ieşi afară, netrebnicule!”. Numai gura nu pronunţă nimic, de parcă s-ar sfii de ceva. Îmi rotesc ochii prin toată casa, pentru a-mi confirma mireasma pătrunzătoare de cini. O nu! A pus în fiecare vază florile mele preferate. Îl urăsc. Stă la masa din bucătărie. A stat acolo toată ziua ? În ce fel de om s-a preschimbat de când nu l-am văzut ? Un an e de ajuns să schimbe o persoană ? Mă priveşte ca un copil ce a făcut o boacănă şi aşteaptă iertarea mamei. Azi nu, azi nu iubesc nimic, azi nu iert! Şi totuşi ce-mi veni să mă aşez lângă el şi să-l sărut ?! Vrea să-mi întoarcă favoarea, dar mă cuibăresc repede în braţele lui purnice. Chiar îmi era dor. Mă sărută pe păr, îl privesc pentru o clipă şi-mi reiau locul. Stăm în linişte mult muult timp. Cred că am adormit îmbrăţişaţi, sau cel mai probabil doar eu am dormit, pentru că m-am trezit în acelaşi loc, cu privirea-i verde, dar obosită, deasupră-mi. Nu am mai dormit de mult aşa de bine.
        Euforia de moment trece repde, căci am sărit din braţele lui. S-a speriat şi şi-a fixat instantaneu, o expresie mohorâtă. Zâmbesc amar şi plec de acasă spre serviciu. Dar stai, azi e sâmbătă, iar de luni am concediu. Adică trebuie să-i suport prezenţa, răsuflarea tot timpul lângă mine ? Poate pleacă... Deşi e un gând năstruşnic care ar vrea să-l ştie tot acolo când mă întorc acasă. Hoinăresc şi mă simt din ce în ce mai relaxată. Straniu, mi-e dor de el. Dar trecutul va fi mereu o parte din mine, din noi. Oricum nu trebuie să trăiesc în trecut. Prezentul contează acum. Şi, deocamdată, el este la mine acasă, sau sper să mai fie. Aşadar, simte ceva pentru mine. Dar eu ? Eu ce simt ? Cum ar fi dacă apartamentul meu va fi gol deseară ? Daca voi fi doar eu cu mine ? Pustiu cu toate buchetele de crini, cu amintirea lui în fiecare din ele ? Mi-ar fi greu ? M-aş simţi uşurată ? Liberă ? Sau îngrădită de o nelipsită părere de rău şi durere interioară, pe care nicio doctorie nu o alină ? Nu ştiu. Îmi trebuie timp de gândire. Şi cât timp ? Nu am avut destul un an ? Ştiu că mi-a fost foarte greu să privesc singură luna pe fereastră. Acest gest nu este nimic altceva decât semnul clar că el face parte din mine, cu toate calităţile şi defectele sale. Totuşi de ce a plecat, lăsându-mi doar un bilet, şi acela scris la repezeală ? O enigmă care mă va bântui toată viaţa, dacă nu-mi iau inima în dinţi să-l întreb. Ajung în parcul meu, îl pot numi al meu, pentru că acolo îmi depăn fiecare amintire, acolo despic firul în patru. Băncuţa de lângă tei mă aşteaptă ca de fiecare dată. Odihna îmi face bine, chiar dacă este o zi deprimantă din toate punctele de vedere. Şi după o jumătate de oră ştiu ce să fac, cum să mă comport când îl voi întâlni. Cu siguranţă mă îndrept spre casă cu paşi mărunţi, dar hotărâţi. Nu trebuie să repet ce să îi zic, îmi voi găsi cuvintele pe moment, nu mă îndoiesc de asta, mereu m-am priceput la jocuri de cuvinte. Trec de cafenea, o salut pe chelneriţă, sper că mă ţine minte, este o apariţie simpatică totuşi, în ciuda comportamentului său deplasat uneori. Mă urc într-un tramvai pentru a ajunge mai repde. De când nu am mai mers cu tramvaiul ? Nici nu mai ştiu. În jurul meu sunt chipuri răvăşite, plictisite. Eu zâmbesc prosteşte ca şi cum nu am nicio grijă.
        Intru la repezeală şi îl strig. Tăcere. Nu m-a auzit ? A plecat ? Nu... E doar obosit şi se odihneşte. Asta este. Îmi place să-l privesc cum doarme. Dau buzna în dormitor şi acolo nu e nimeni. Pe obrazi curg şiroaie de lacrimi dulci-amărui. A plecat...S-a dus. Cu atitudinea mea l-am făcut să-şi ia lumea în cap. De data asta, nu e vinovat cu nimic, eu mi-am dorit să nu mai stea lângă mine. Şi e adevărat, nu conştientizezi ceea ce ai, decât după ce pierzi acel lucru. Mă duc în cafeneaua unde poate mă voi linişti puţin. Nici nu intru bine şi fericirea îmi umple sufletul, fiecare capilar. El este acolo, m-a văzut şi-mi zâmbeşte. Parcă zbor până la masa unde stă. Îi sar în braţe, el mă strânge puternic. Îi şoptesc „Mulţumesc!” şi îl sărut pe obraz. Mă ia de mână şi plecăm într-un loc unde să fim doar noi doi, feriţi de ochii iscoditori ai oamenilor. Intrăm în casă, ne împăcăm oficial şi începem să facem bagajele repede-repede. Unde plecăm ? Nu ştiu. Cu el? Oriunde. Arunc tot ce nimeresc în geanta de voiaj şi fugim la gară. Luăm primul tren. Nici nu ne uităm unde se îndreaptă şarpele de metal. Seara se lasă încet-încet, dar acum nu-i mai simt frigul, este el cu mine. Deodată se aude melodia mea preferată „The Cardigans - Lovefool”, îl strâng de mână şi privim cu ochii îndrăgostiţi luna.
         Ce va mai fi de acum înainte ? De ce atâta grabă să aflu ? Cert este că vom fi împreună, voi renunţa la orgoliu şi totul va fi excelent. Se va termina vreodată doza de pasiune dintre noi ?