Îmi place că-l cheamă Tudor. Că are ochii frumoşi şi un tupeu fantastic. Îmi place că toarnă alcool în el din cauza unei femei. Este cel mai curajos laş dintre toţi. E genul ăla de băiat rău. Îmi place cum mă priveşte aşa, de mă simt goală pe dinăuntru şi fără nicio haină şi zice: "n-am sentimente.".  Îmi place că se contrazice singur, ştie asta şi îmi place cum mă ia de mână. Şi-mi place cum îmi citeşte sarcasmul pe buze. Îl soarbe aşa cu totul din mine. Îmi place cum stă lângă mine şi mă obligă să-i vorbesc.
Îmi place să-l privesc cum râde.
Mă face să roşesc din cap până-n picioare cu o singură vorbă.
Îmi place să-i miros parfumul  pe cearşaful meu. Că nu-l aştept să bem cafeaua. Că ne privim nepăsători şi ne sărutăm pătimaş.
Ne place că nu credem în suflete pereche sau alte clişee ce mediocrizează oamenii.
Îmi place ca este jumate copil, aşa cum vreau eu. Dar nu un copil răsfăţat, ci unul iubitor. Fără prejudecăţi. Doar cu judecata întreagă. Singurul lui moment de idioţie este când mă ia de mână şi stăm în ploaie să facem pneumonie împreună. Şi ce linişte este în sufletul meu. Cât soare...
Îmi place de Tudor pentru că nici măcar nu-l cheamă aşa.
Dar e puternic lângă mine şi suntem frumoşi împreună.