Suntem efemeri şi incompleţi. Avem nevoie unul de celălalt pentru a sta liniştiţi să mâncăm căpşuni cu frişcă. Să bem din acelaşi pahar, să ne împărţim priviri. Pe furiş sau direct în ochii mei căprui, văd cât de intens e sentimentul. Simt. Respir dorinţa, inspir pasiune. Muşc iubire.
E despre mine şi puţin despre tine. E despre cine ar trebui să fie. Cum mă comport şi cum sunt eu când îţi simt parfumul. Nici nu vorbim, nu avem ce discuta. Ne-am strâns ideile într-un sărut.
Nu ai uitat, iar asta mă bucură şi mă întristează. Te bucuri că mă bucur.
Aş vorbi mult, pentru că vorbesc mult, dar mai bine stau şi te ascult. Suntem stângaci în dialog. Dar tu ascultă fiecare centimetru din trupul meu, cum vibrează aerul.
Mi-ar fi frică să fii tu, vreau să fug dar drumul mă aduce la tine... E bine.
Pe mine m-a sărutat trecutul şi m-a îmbrăţişat să am grijă de mine. Eu i-am răspuns cu ospitalitate şi dorinţă.
Tu simţi ? Că eu trăiesc.
E despre timp şi spaţiu. Aaa.. şi frica de mine.
