Câteodată mi-e grozav de silă de tine. Câteodată uit că te cunosc, sau vreau să uit că te cunosc. Câteodată iau în calcul ce spun ceilalţi şi simt aşa o uşurare, o detaşare faţă de tine. Câteodată nici nu vreau să mai aud de tine. Câteodată mă interesez de persoana ta. Câteodată mi-e dor de tine. Şi mă întreb de ce? Ce ai făcut tu de ţi-am dat voie în inima mea? Cu ce eşti tu mai presus decât altul? Câteodată mă gândesc că dacă nu ai fi fost tu ar fi fost altcineva şi tot mi-ar fi frânt inima. Dar numai câteodată simt aşa... În rest CRED că numai tu poţi să faci asta. Numai tu! Câteodată sunt de părere că singura vinovată sunt eu. Dar asta numai câteodată, căci altădată vinovat nu e nimeni, sau doar tu. Tu, suflet drag mie. Câteodată vreau să ţi se întample ceva rău, dar tot timpul vreau să fii bine. Să fii cu zâmbetul pe buze sau să surâzi când îţi aminteşti de mine, dacă îţi aminteşti. Măcar câteodată să ajung prin gândurile tale. Câteodată şi prin vise... Câteodată şi prin vorbe, chiar dacă nu întotdeauna sunt bune.
Câteodată să ne zâmbim reciproc şi să tăcem. Câteodată să nu crezi tot ce citeşti. Câteodată nu vorbesc serios. Numai câteodată...
